cum e când te trezeşti într-o dimineaţă în care toţi ceilalţi sunt la şcoală sau la muncă, iar tu ai ales să nu părăseşti casa în această zi care pare să aibă un început bun.. îţi faci o cafea, iar mirosul îi deşteaptă şi pe cei care încă stau sub cearşafuri; îţi aprinzi o ţigară, te aşezi în fotoliu şi aştepţi.. aştepţi momentul în care acea carte pe care tu o deteşti din tot sufletul să vină, să te ia de mână şi să te ademenească cu orice , ca tu să o iei în braţe şi să o citeşti pe nerăsuflate.
toate sunt bune în această dimineaţa, mai puţin cartea aceea cu care de o săptămână şi puţin te chinui să finalizezi întâlnirea. şi pare că nu ai vrea să te desparţi de ea, când de fapt abia aştepţi să o faci. abia aştepţi să o iei şi să o aşezi înapoi în raftul prăfuit fără nici măcar să îţi iei rămas bun şi să refuzi o a doua întâlnire.
dar eu plec, mă duc să îmi savurez cafeaua şi să înţeleg cartea aceea care cu siguranţă are o personalitate cel puţin interesantă, dar pe care eu pur şi simplu nu pot să i-o agreez.
