iubire e atunci când îţi râd până şi ochii, e atunci când cuvintele nu-ţi mai ajung şi vrei să inventezi altele, poate-poate reuşeşti să exprimi prin ele ceea ce nu poţi altfel. iubirea e atunci când te iubeşti pe tine însuţi mai tare ca oricând.
iubire e chiar şi atunci când îţi plângi tot sufletul şi toate lacrimile, când simţi într-adevăr că într-un fel sau altul depinzi de deciziile şi sentimentele celuilalt.
iubire e tot ceea ce oferi fără să aștepți absolut nimic la schimb, e tot ceea ce ai și ce nu ai, tot ceea ce ai vrea să ai și nu ai. iubire e atunci când îți macini fiecare gând și contrar tuturor opiinilor pe care le ai tu și ceilalți, știi că merită.
iubire e atunci când totul e cu susul în jos, iar tu nu mai înțelegi nimic.
am etichetă nouă, pentru că iubirea e tot ceea ce ai știut și tot ceea ce înveți să știi despre ea. iubire etc.
Se afișează postările cu eticheta stare nici de bine nici de rău. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta stare nici de bine nici de rău. Afișați toate postările
duminică, 16 noiembrie 2014
luni, 7 iulie 2014
nu uitaţi să nu uitaţi!
mi-aş dori ca oamenii să nu uite. să nu uite privirile şi îmbrăţisările după care au tânjit cândva şi pe care le-au avut mai apoi. să nu uite stările pe care i le-au provocat alţi oameni sau acele momente care le erau dragi cândva. să nu uite un prieten care într-o zi le-a fost totul, sper să rămână în sufletul lor o bucăţică din ce a fost, mereu. sper ca timpul să nu le spulbere şi ultima firimitură de amintire. aş mai vrea ca oamenii odată ce au iubit, să iubească pentru totdeauna. să nu existe te-am iubit, căci pentru mine nu există. sper ca o relaţie care a fost specială la un moment dat, să rămână specială pentru totdeauna. indiferent de natura ei. şi cred că acele legături sincere dintre doi oameni aşa şi trebuie să rămână, indiferent de lucrurile care se ivesc.
cred că de multe ori ne este frică să nu fim uitaţi sau să se uite acele momente pe care noi le păstrăm în suflet ca fiind cele mai preţioase. de multe ori nu stă în puterea noastră să decidem cine rămâne şi cine pleacă, iar atunci se naşte o teamă groaznică de a nu fi uitaţi. o teamă care trece cu timpul sau poate că nu.
trebuie să avem grijă de oameni cât timp sunt lângă noi, să le oferim tot ceea ce suntem, iar dacă ei aleg totuşi să plece sau viaţa face în aşa fel încât să-i poarte pe un alt drum, ei bine.. atunci eu nu mai ştiu!
trec mai departe, îi las să mă uite sau nu, dar eu aleg să nu-i uit. pentru că nu pot şi nu am putut niciodată!
cred că de multe ori ne este frică să nu fim uitaţi sau să se uite acele momente pe care noi le păstrăm în suflet ca fiind cele mai preţioase. de multe ori nu stă în puterea noastră să decidem cine rămâne şi cine pleacă, iar atunci se naşte o teamă groaznică de a nu fi uitaţi. o teamă care trece cu timpul sau poate că nu.
trebuie să avem grijă de oameni cât timp sunt lângă noi, să le oferim tot ceea ce suntem, iar dacă ei aleg totuşi să plece sau viaţa face în aşa fel încât să-i poarte pe un alt drum, ei bine.. atunci eu nu mai ştiu!
trec mai departe, îi las să mă uite sau nu, dar eu aleg să nu-i uit. pentru că nu pot şi nu am putut niciodată!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)