Se afișează postările cu eticheta fericirea e cerul senin. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta fericirea e cerul senin. Afișați toate postările

vineri, 17 aprilie 2015

mi-am făcut ordine prin haos.

ne este dat să trecem prin anumite obstacole şi când în sfârşit ne vedem la sfârşitul drumului realizăm că nu foarte departe ne aşteaptă altele, care sunt tocmai rezultatul acelor greutăţi peste care ai trecut cu brio de curând. să nu se înţeleagă greşit, fericire există. nici nu cred că a existat vreodată mai multă ca acum.

sunt recunoscătoare pentru toate schimbările care mi se întâmplă şi pentru toate dilemele şi bătăile de cap provocate de acestea.
de multe ori cred că ne dorim anumite lucruri, dar nu suntem dispuşi să suportăm consecinţele pe care le implică. vrem doar pachetul cu o fundă roşie, dar uităm că nimic nu rămâne fără un echilibru. terminăm în a ne plânge la nesfârşit şi ajungem să ne dorim cu totul altceva, doar pentru că ne este teamă. renunţăm la o plăcere pentru o alta, pe care oricum nu ştim cum să o abordăm corect. e un cerc vicios.

îmbrăţişez, de data asta, toate fricile care s-au trezit în mine. toată nesiguranţa şi tot drumul care a mai rămas de parcurs. şi.. iertat să-mi fie, dar lung mai este.
îmbrăţişez toate stările de bine şi toată dragostea pe care nu ştiu cum să le apuc mai corect şi cum să le devorez mai bine.

joi, 27 noiembrie 2014

“Nobody can say anything about you. Whatsoever people say is about themselves. But you become very shaky, because you are still clinging to a false center. That false center depends on others, so you are always looking to what people are saying about you. And you are always following other people, you are always trying to satisfy them. You are always trying to be respectable, you are always trying to decorate your ego. This is suicidal. Rather than being disturbed by what others say, you should start looking inside yourself…

Whenever you are self-conscious you are simply showing that you are not conscious of the self at all. You don’t know who you are. If you had known, then there would have been no problem— then you are not seeking opinions. Then you are not worried what others say about you— it is irrelevant!

When you are self-conscious you are in trouble. When you are self-conscious you are really showing symptoms that you don’t know who you are. Your very self-consciousness indicates that you have not come home yet.”

- Osho

marți, 4 noiembrie 2014

câte ceva.

să-ţi pese de ceilalţi, dar nu uita de tine. fii centrul universului tău înainte de a fi al altora. nu-ţi fie teamă să greşeşti, nici faţă de tine şi nici faţă de alţi oameni. ai curajul să visezi şi fă-ţi planuri şi pentru cel mai puţin probabil vis.
să te bucuri de cine eşti, cum eşti şi luptă să fii liniştit într-o lume în care oamenii parcă au uitat că totul depinde de noi în primul rând, într-o lume în care oamenii îşi caută scuze în lipsuri şi neajunsuri. nu uita că aşa cum te educi, aşa te ai, iar că pe cei din jurul nostru nu îi vom schimba niciodată, oricât de mult ne-am strădui.
să ştii că fericirea se învaţă şi că la temelia fericirii stai tu.
înconjoară-te de oameni frumoşi şi lasă-i să te inspire.
iubeşte-te, ca mai apoi să îi poţi iubii şi pe ceilalţi!


vineri, 11 iulie 2014

un fel de întoarcere în timp.

e o stare atât de minunată să ştii că viaţa ţi-a oferit ocazia să îţi hrăneşti anumite dorinţe, să ştii că poţi să faci absolut tot ce nu ai reuşit să faci acum ceva vreme, fie din lipsă de timp sau din alte diverse motive. nu ştiu dacă oamenii ne acordă foarte des o a doua şansă, poate că nu, în schimb viaţa ne-o oferă, sub diferite forme.

că poţi să mai treci încă o dată prin locuri frumoase de care te-ai ataşat, că poţi să mai îmbrăţişezi de câteva ori nişte oameni de care nici nu credeai că o să ţi se facă atât de dor şi că de data asta poţi să îţi iei rămas bun aşa cum se cuvine.
că pur şi simplu ai dreptul să îţi corectezi trecutul, cel care ţine strict de tine, de învăţăturile şi de trăirile tale. ai dreptul să nu mai stai în casă o zi întreagă, pentru că acum ştii. ai dreptul să mergi în toate locurile în care nu ai fost data trecută pentru că ai fost obosit sau pur şi simplu nu ai avut chef.

mă gândesc cât de importante sunt experienţele de această natură, pentru cei ce au ochi să vadă. să înveţi să nu stai pe loc. să te mişti, să faci ceva cu oportunităţile care ţi s-au oferit. să vrei să cunoşti oameni, nu să te limitezi la doi, trei care oricum nu sunt pe placul tău, dar te-ai obişnuit cu ei. de învăţat poţi să înveţi şi de la cel mai plictisitor om de pe pământ, tocmai asta, să nu fi plictisitor. ai dreptul să îţi alegi oamenii de lângă tine, dar nu ai dreptul să îi judeci.
astfel înveţi cât de important este fiecare moment, cât de mult trebuie să profiţi de fiecare lucru şi cât de important este să nu laşi timpul să treacă pe lângă tine.

mâine seară plec acasă peste ocean şi sunt mai mult decât fericită! simplul fapt că pot să profit de acele momente înzecit mai mult îmi aduce o linişte probabil greu de descris. mi-am pus bazele în această plecare şi sunt încrezătoare că anumite lucruri se vor schimba în bine. că eu mă voi schimba.

e pur şi simplu minunat să poţi să te întorci acolo unde consideri că au mai rămas lucruri de rezolvat.

mulţumesc, viaţă!

joi, 10 iulie 2014

ca să fie.

Jessica Morrow

sunt o mulţime de oameni frumoşi şi lucruri frumoase în jurul nostru, dacă ştii să priveşti unde trebuie. am înţeles că nimic nu se mişcă dacă tu nu te mişti, dacă nu îndrăzneşti să lupţi pentru ceea ce îţi doreşti, să priveşti înainte şi să înveţi să priveşti înapoi cât mai puţin posibil, spre deloc. avem nevoie de disciplină, de lucruri pe care să ni le permitem să le facem şi de lucruri pe care nu, totul doar ca să ne fie bine.

am încheiat o perioadă în care probabil că nu am luat întotdeauna cele mai bune decizii, dar a fost o perioadă peste care am reuşit să trec înzecit mai sănătos decât aş fii făcut-o acum câteva luni. este de datoria noastră să învăţăm din greşeli, să ne dăm seama unde trebuie să mai muncim şi ce lucruri trebuie corectare. să învăţăm că teama de eşec mai mult ne adânceşte în întuneric şi că atunci când muncim primim la schimb rezultate pe măsura efortului.

acum au mai rămas doar nişte bagaje de făcut în care oricum nu o să pun prea multe şi mult curaj ca să păşesc spre ceea ce urmează. pentru că nu este uşor, dar este ceea ce îmi doresc în momentul ăsta. ştiu că va fi o vară de care voi profita mult, o vară în care o să citesc cât de mult pot, în care o să încerc să învăţ de la oameni şi nu numai tot ce se poate învăţa, o vară în care voi avea timp suficient să mă gândesc la toate planurile pe care le am pentru viitor.

doar tu decizi felul în care vrei să îţi trăieşti viaţa, măsura în care laşi lucrurile din jurul tău să te afecteze sau nu şi cât de mult eşti dispus să oferi pentru ceea ce îţi doreşti, iar pentru asta trebuie să te cunoşti suficient de bine. uită-te întotdeauna înainte şi nu pleca urechea la lucrurile care te trag înapoi, închideţi urechile şi mergi mai departe spre visul tău sau spre drumul pe care ai început să ţi-l croieşti.

duminică, 6 iulie 2014

bătăi de inimă pentru dureri de cap.

mi-am început ziua la ora 5 dimineaţa, când m-am trezit ca să îmi opresc alarma şi să adorm din nou până la 8. astazi s-a încheiat oficial o perioadă care mi-a dat multe bătăi de cap, aşa că sunt pregătită, cu forţe proaspete şi câteva învăţături noi la bord, să mă lovesc de alte lucruri cu şi mai multe bătăi de cap (dureri de inimă pentru bătăi de cap. sau era invers?). în ultima lună m-am apropiat de oameni care au fost lângă mine zilnic în ultimul an, dar pe lângă care am trecut de fiecare dată cu un simplu "bună" . uneori nici măcar atât. ne transformăm câteodată în nişte arici şi respingem orice om ar putea să intre în viaţa noastră şi ne dăm seama de asta abia după ce începem să interacţionăm sau niciodată. mă gândesc.. oare câţi posibili prieteni am pierdut în felul ăsta? dl. H s-a ţinut de cuvânt şi mi-a trimis DVD-ul (mulţumesc xmulteori). îi spuneam astăzi cuiva cum aproape în fiecare moment aşteptăm câte ceva. eu aştept de vreo 3 zile un răspuns, îmi verific e-mailul din oră în oră şi până acum nimic. nu mă demoralizez. nu încă, cel puţin. peste fix o săptămână plec acasă peste ocean, din nou, şi nu ştiu dacă sunt nerăbdătoare, dar e o stare interesantă. am de văzut, însă, mulţi oameni până atunci. sper să ajung vara asta la un concert demn de amintit. apropo, pentru oamenii din timişoara, pe 11 iulie au concert cei de la the cat empire, în cadrul festivalului jazztm. mă întrebam astăzi dacă de obicei facem tot ce este posibil şi omenesc pentru a obţine ceea ce ne dorim. în principiu cred că nu!

mi s-a încărcat filmul aşa că mă duc să aştept să vină mâine - prima mea gură de aer după mult timp, că apoi vine luni şi trebuie să mai trec un mic hop şi apoi chiar pot să spun că am intrat în vacanţă. 

ştiu că e un haos.

melodia asta mi se pare la fel de zăpăcită precum mă simt eu în momentul de faţă.

joi, 26 iunie 2014

fericirea privită diferit.

atunci când nu sunt în cea mai bună dispoziţie (ca să nu spun tristă), încerc să mă adun şi să mă aduc cu picioarele pe pământ cât mai rapid. încerc să ignor partea din mine care ar vrea să gândească mult, să rumege fiecare cuvant spus şi nespus, decizie luată sau nu. aşa se face că de cele mai multe ori aleg să citesc. şi atunci citesc mult, cărţi, editoriale, bloguri, orice. încerc să mă concentrez pe mine-le meu care mai are încă multe de învăţat, poate de zece ori mai multe decât ştie deja.

citisem în dimineaţa asta, cum în Tibet, în pieţe, deşi oamenii sunt săraci, lasă la preţ, zâmbesc şi te întreabă permanent dacă eşti fericit. cât de mult mi-ar plăcea să merg în piaţă să cumpăr ce am nevoie, iar vânzătorii să mă întrebe dacă sunt fericită. în fiecare zi. cred că am avea nevoie de asta, noi oamenii, în general, în felul ăsta să privim sincer şi adânc în sufletul nostru şi să realizăm că de fapt ba da, suntem fericiţi, avem toate motivele pentru care să fim.
prin Orient, oamenii au cultura karmei, ceea ce îi îndreaptă spre atenţie şi deschidere către fericire, pe principiul "consecințele frumoase sunt născute din acțiuni frumoase". ei spun că dorinţa noastră de fericire pentru ceilalţi, nu este altceva decât o intensificare a propriei noastre fericiri lăuntrice, lucru cu care nu poţi să nu fii de acord.
în Occident, în schimb, oamenii funcţionează pe principiul "ce faci ca eu să fiu fericit?". aici egoismul e la fiecare pas şi nu trebuie să citim cărţi ca să ne dăm seama de asta. dacă deschidem puţin ochii şi privim în jurul nostru ne convingem imediat că aşa stau lucrurile. aşteptăm să primim şi uităm să mai şi dăruim, iar concepţia "fă-mă fericit!" e chiar sursa nefericirii, iar noi în sufletul nostru ştim asta foarte bine. trebuie să fim noi cei care dăm ceea ce cerem, iar atunci cu siguranţă vom avea. dacă vrem iubire, trebuie să dăruim iubire, dacă vrem prieteni, trebuie să învăţăm mai întâi să fim noi prietenii pe care îi căutăm.

nu sunt reguli, iar noi avem dreptul şi inteligenţa să alegem să trăim în felul pe care ni-l dorim. nu trebuie să ne mutăm în Tibet ca să le adoptăm modul lor de gândire sau în India ca să credem în karma. important este să facem diferenţele dintre bine şi rău şi să trăim în aşa fel încât să ne simţim bine cu noi şi cu oamenii din jurul nostru.

do anything, but let it produce joy.

luni, 26 mai 2014

a fost o zi bună. şi încă nu ştii ce urmează.



wehearit.com

am vrut să ajung cât mai repede posibil acasă, să reușesc să scriu cât timp mai e soarele ăsta frumos pe cer. nu știu dacă te-ai gândit vreodată ce miros au după-amiezile, dar mie îmi vine să mă scufund cu nasul în ele; în ele și în tot soarele implicat.

știi tu de ce preferi să te plimbi singură printre copacii înfloriți și flori și albine; doar ca să fie liniște în jur și în tine, că după toată agitația dintre oameni, abia atunci ți-e bine. nici măcar nu te deranjează doi-trei stropi de ploaie, nu te ascunzi, și nici nu o iei la fugă. iei o pauză de la absolut tot și decizi să faci o vizită; primești câteva fire de mentă chiar înainte să te ridici și să pleci, de ajuns pentru două pahare de limonadă. zâmbești. sper să reușesc să îmi plantez și eu mentă în zilele care urmează; sper. îți planifici pentru mâine o întâlnire pe cât de spontană pe atât de neașteptată, cu un om vechi și nu tocmai; te bucuri și speri să fie bine. ajungi acasă, pregătești limonada, deschizi geamul și lași să între cât mai e din soare. îți iei alte rânduri de haine, bei ultima gură și pleci din nou.


Royksopp - Sparks


melodia asta mi-a fost soundtrack-ul zilei și cel mai sigur că îmi va fi și mâine. unele melodii parcă se aliniază chiar perfect cu anumite stări pe care le trăiesc, iar aceasta este una dintre ele. mi-a făcut ziua mai frumoasă în adevăratul sens al cuvântului.

* am decis să-mi fac o etichetă nouă: "fericirea e cerul senin". și îmi voi strânge aici cât mai multe stări de bine cu cer senin.

uite cum din lucruri nesemnificative la prima vedere putem face lucruri de care să ne bucurăm, fără ca nici măcar să ne dăm puțin silința. totul e natural atunci când înveți cum să privești din unghiul potrivit.

duminică, 16 ianuarie 2011

azi e primăvară

nu a mai fost aşa soare de câteva luni bune. seamănă cu o zi din aceea de început de primăvară, când plecăm îmbrăcaţi mai gros şi ne întoarcem cu geaca în mână, deşi de fapt mai trebuie să treacă ceva timp până atunci.
ştiu că e abia ianuarie, dar am putea să ne prefacem că e duminică şi e martie şi ne bem cafeaua pe balcon.

Ps: Lykke Li-Tonight