despre duminică.

am plecat de acasă cu gândul că va fi o zi frumoasă şi așa a și fost. pentru că pot să mă motivez şi singură. în general, noi oamenii ne putem motiva singuri. nu avem nevoie de cărți, citate, oameni pe care ne bazăm în diferite situații ori pe care îi admirăm sau fel și fel de alte puncte de sprijin; e de ajuns că ne avem pe noi.
suntem oamenii pe care nu îi luam în seamă chiar tot timpul, dar suntem cei de care avem nevoie şi cei pe care ar trebui să îi ascultăm cel mai des, pentru că doar noi ştim ce e mai bine pentru propria noastră persoană. tocmai de asta spun: învaţă-te! învaţă să te cunoşti, să te priveşti din afară şi să îţi analizezi fiecare detaliu. mai târziu, în diverse momente şi situaţii, s-ar putea sa îţi fie de folos, fără ca tu să îţi dai seama.

iar pentru că în lunga mea călătorie (sau nu prea), de duminică, m-am aşezat o oră într-o librărie şi am citit o carte de poeme, vă las şi vouă unul care mi-a plăcut mult şi care are legătură cu ce am vorbit mai sus:

stare de spirit II
 
eşti tristă, îngândurată, plânsă
ca un pian care-şi doreşte o vioară. 
tu, pasăre rănită, nu mai zăbovi pe pământ!
întinde aripile peste mări şi oceane,
peste necunoscutul din tine: dar zboară! 

(Traian T. Coşovei)

duminica aşa cum o vreau eu.

m-a trezit mirosul prăjiturii mele preferate din această iarnă şi am ştiut de ieri că astăzi va fi o zi frumoasă. pentru că ţine de noi felul în care decurg lucrurile, aşa că ar trebui să încercăm să avem o atitudine pozitivă cât de des putem. fericirea poate să vină din locuri mult prea nesemnificative pentru noi în alte zile. şi am învăţat că până şi un om care se etichetează drept trist, poate să fie fericit atunci când face o pauză din a mai gândii prea mult şi se concentrează pe lucrurile care îi plac cu adevărat. nici un om trist nu este trist în totalitate. aşa că să învăţăm să lăsăm partea fericită din noi la suprafaţă mai des dacă vrem să ne fie bine.

un om mare spunea că cel care işi petrece viaţa adunând aur pentru Trezoreria de Stat a Statelor Unite şi nu se distrează este un prost fară de seamă şi un idiot de nedescris. şi avea la fel de mare dreptate pe cât era el de mare. 

aşa că să avem o zi bună. să ne bucurăm de soare şi de plimbări, de zâmbete şi de oamenii care trec pe lângă noi. să lăsăm tristeţea pe o altă zi.

I blame coco - Playwright Fate

gol

Federica Erra

ne e greu să ne adunăm, din când în când, iar alteori suntem atât de indecişi încât lăsăm totul la voia întâmplării. şi nu cred că avem nevoie de oameni care să ne ţină teorii despre cum trebuie să fim, când nici măcar de propriile principii de viaţă nu mai ţinem cont. sau poate că exact de asta avem nevoie.
diferenţa dintre cum vreau să fiu şi cum sunt de fapt, momentan, e extrem de uriaşă.

ştim cu toţii (sau ar trebui să ştim) că lucruri precum ignoranţa, orgoliul sau răutatea aceea inocentă după care ne ascundem ca să nu fim răniţi nu aduc nimic bun. niciodată. cu atât mai puţin fericire sau măcar o stare aproapiată de aceasta. şi totuşi alegem să fim aşa uneori.
preferi să te îndopi cu scuze şi motive ''pentru că'', când ţie gândul îţi este la cum ai vrea sa abordezi de fapt situaţia, şi îţi tai singur elanul atunci când alegi să continui cu aceeaşi atitudine tâmpită cu care ai început.

nu a fost întotdeauna mai simplu să facem ceea ce simţim? nu tot atunci s-au rezolvat cel mai rapid lucrurile?
ba da, doar că fiecare om are perioada lui în care alege să se rătăcească, indiferent dacă drumul este clar şi vizibil. asta e scuza mea. pentru atitudine, însă, încă îmi caut o scuză.

martie, opt.

femeile sunt ca niște ceaiuri. unele sunt calmante, altele sunt împotriva depresiei. altele sunt din pelin, altele nu își scot aromele la iveală decât când sunt bine fierte. - Liviu Alexa

unii dintre voi. poate.

mi-am dat seama că acei oameni care se simt singuri sunt de fapt înconjuraţi de o mulţime de oameni frumoşi, dar pe care nu au timp să-i observe. mi-am dat seama că uneori nici cei mai înţelepţi oameni nu îşi găsesc paşii pentru a continua drumul şi se izbesc de ziduri inexistente. mi-am dat seama că mereu există cineva care să profite de naivitatea oamenilor prea buni. ştiu că unii oameni nu sunt interesaţi de autocunoaştere; să înveţe despre ei şi să se ajute să devină mai buni. mai ştiu că există oameni care resping alţi oameni, fie din cauza incompatibilităţii, fie că vor să fie nişte singuratici. mi-am dat seama că unii oameni renunţă continuu în loc să meargă mai departe şi să se bucure de ce îi aşteaptă. şi ştiu că unii oameni pur şi simplu nu se pot bucura de lucrurile mărunte, care sunt accesibile oricui şi care chiar ne pot face fericiţi.

all i want is a little more security; a little more safety; a lot less uncertainty

but you* just did not understand that.