tot nu poţi schimba lumea şi mai ai şi treabă.

mi-e absolut imposibil să înţeleg cum funcţionăm unii dintre noi în situaţii în care nu ai prea multe opţiuni şi timp de stat pe gânduri. când mai sunt doar vreo două săptămâni, iar tu încă te gândeşti cum să păcăleşti timpul, dar la sfârşitul zilei realizezi că cel păcălit eşti tu; timpul e bine-mersi.

dorin tudoran spunea că între ''domnilor, acesta e un cadavru!'' - începutul unui film - şi ''tot nu poţi schimba lumea şi mai ai şi treabă!'' - sfârşitul altuia - a avut destul timp să scrie un poem. eu prefer să-l mai citesc puţin şi să nu mă gândesc la cât de neproductivă sunt, să îmi reorganizez timpul în favoarea lui, nu a mea şi să mă consolez cu faptul că poemul nu a fost scris, până la urmă. 

în altă ordine de idei, viaţa mea nu cred că a fost niciodată mai organizată ca acum.


aşa că lasăprostiileşiapucătedetreabă.

from where i sit, it is a mystery to me, how so many can look back on their past with pride, yet frown with disappointment at their present. somehow forgetting that back then, they were just as self-critical, while somehow missing that today they've never, ever, been so close to all they've ever wanted.

historical dyslexia?

delicateţe

pinterest

" Dacă va comanda o ceaşcă de cafea decofeinizată, mă ridic de la masă şi plec. Nu ai dreptul să bei o ceaşcă de cafea decofeinizată la genul acesta de întâlniri. Este cea mai puţin convivială băutură din câte există. Nici ceaiul nu este mai bun. Abia ne-am întâlnit şi ne instalăm deja într-un cocon moale. Prevăd că ne vom petrece după-amiezile de duminică uitându-ne la televizor. sau, mai rău, la socri. [...] În cele din urmă şi-a spus că un suc ar fi în regulă. Da, un suc e simpatic. Convivial şi deloc agresiv. Ar arăta că fata este blândă şi echilibrată. Dar ce fel de suc? Mai bine te fereşti de cele clasice: de evitat sucul de mere sau de portocale. Trebuie să fii puţintel original fără să fii excentric. Sucul de papaya sau guava, te ia cu fiori. nu, cel mai bine ar fi să aleagă ceva între ele, bunăoară sucul de caise. Asta e. Sucul de caise este perfect. Dacă alege sucul de caise, o iau de nevastă, a gândit François. [...]
 - Am să iau.. un suc de caise, a răspus Nathalie.
A privit-o ca pe o efracţie a realităţii. "


avem teorii de-ale noastre printre cele mai absurde. sau nu. în interiorul nostru se joacă o adevărată piesă de teatru, cu scena lustruită, replici şi ipostaze bine puse la punct. pentru că aşa suntem. doar că uneori teoriile coincid cu realitatea (cât de absurd? sau nu.), iar atunci îţi uiţi replicile şi până te gândeşti la altele mai poţi doar să ridici din sprânceană uimit.

mi-am făcut ordine prin haos.

ne este dat să trecem prin anumite obstacole şi când în sfârşit ne vedem la sfârşitul drumului realizăm că nu foarte departe ne aşteaptă altele, care sunt tocmai rezultatul acelor greutăţi peste care ai trecut cu brio de curând. să nu se înţeleagă greşit, fericire există. nici nu cred că a existat vreodată mai multă ca acum.

sunt recunoscătoare pentru toate schimbările care mi se întâmplă şi pentru toate dilemele şi bătăile de cap provocate de acestea.
de multe ori cred că ne dorim anumite lucruri, dar nu suntem dispuşi să suportăm consecinţele pe care le implică. vrem doar pachetul cu o fundă roşie, dar uităm că nimic nu rămâne fără un echilibru. terminăm în a ne plânge la nesfârşit şi ajungem să ne dorim cu totul altceva, doar pentru că ne este teamă. renunţăm la o plăcere pentru o alta, pe care oricum nu ştim cum să o abordăm corect. e un cerc vicios.

îmbrăţişez, de data asta, toate fricile care s-au trezit în mine. toată nesiguranţa şi tot drumul care a mai rămas de parcurs. şi.. iertat să-mi fie, dar lung mai este.
îmbrăţişez toate stările de bine şi toată dragostea pe care nu ştiu cum să le apuc mai corect şi cum să le devorez mai bine.