Se afișează postările cu eticheta the countdown drops to... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta the countdown drops to... Afișați toate postările

vineri, 11 iulie 2014

un fel de întoarcere în timp.

e o stare atât de minunată să ştii că viaţa ţi-a oferit ocazia să îţi hrăneşti anumite dorinţe, să ştii că poţi să faci absolut tot ce nu ai reuşit să faci acum ceva vreme, fie din lipsă de timp sau din alte diverse motive. nu ştiu dacă oamenii ne acordă foarte des o a doua şansă, poate că nu, în schimb viaţa ne-o oferă, sub diferite forme.

că poţi să mai treci încă o dată prin locuri frumoase de care te-ai ataşat, că poţi să mai îmbrăţişezi de câteva ori nişte oameni de care nici nu credeai că o să ţi se facă atât de dor şi că de data asta poţi să îţi iei rămas bun aşa cum se cuvine.
că pur şi simplu ai dreptul să îţi corectezi trecutul, cel care ţine strict de tine, de învăţăturile şi de trăirile tale. ai dreptul să nu mai stai în casă o zi întreagă, pentru că acum ştii. ai dreptul să mergi în toate locurile în care nu ai fost data trecută pentru că ai fost obosit sau pur şi simplu nu ai avut chef.

mă gândesc cât de importante sunt experienţele de această natură, pentru cei ce au ochi să vadă. să înveţi să nu stai pe loc. să te mişti, să faci ceva cu oportunităţile care ţi s-au oferit. să vrei să cunoşti oameni, nu să te limitezi la doi, trei care oricum nu sunt pe placul tău, dar te-ai obişnuit cu ei. de învăţat poţi să înveţi şi de la cel mai plictisitor om de pe pământ, tocmai asta, să nu fi plictisitor. ai dreptul să îţi alegi oamenii de lângă tine, dar nu ai dreptul să îi judeci.
astfel înveţi cât de important este fiecare moment, cât de mult trebuie să profiţi de fiecare lucru şi cât de important este să nu laşi timpul să treacă pe lângă tine.

mâine seară plec acasă peste ocean şi sunt mai mult decât fericită! simplul fapt că pot să profit de acele momente înzecit mai mult îmi aduce o linişte probabil greu de descris. mi-am pus bazele în această plecare şi sunt încrezătoare că anumite lucruri se vor schimba în bine. că eu mă voi schimba.

e pur şi simplu minunat să poţi să te întorci acolo unde consideri că au mai rămas lucruri de rezolvat.

mulţumesc, viaţă!

miercuri, 18 decembrie 2013

die, deadline.

peste fix două zile am un termen limită. de fapt dacă stai să analizezi mai amănunţit nici măcar nu sunt două. zilele nu le am întregi, iar nopţile nu le pun la socoteală pentru că pe ele le folosesc  la alte activităţi mai dragi mie. poate o să vorbesc altădată despre ce înseamnă nopţile pentru mine. deci.. hai să spunem o zi, adunat. a fost multă muncă lăsată pe ultima sută de metrii. multe calcule în cap, pe foaie şi nu numai. mulţi oameni care m-au demoralizat doar pentru că ei nu aveau încredere în propria persoană, iar eu i-am crezut. am uitat că timpul mereu le rezolvă pe toate, eu trebuie doar să îl ajut puţin. sunt abia la jumătatea drumului, iar până joi trebuie să fiu la sfârşitul lui. şi ştiu că pot! sunt convinsă, chiar! mereu am vrut să-mi demonstrez mie, în primul rând, că sunt capabilă să îmi depăşesc anumite limite. m-am dezamăgit câteodată, dar de cele mai multe ori am fost mândră de mine. aşa că o să mă organizez cum ştiu mai bine şi o să-mi demonstrez din nou că pot. şi mie, şi lor.