Ea despre El.

El nu a venit in goana pe un cal alb cu o stea in frunte sa o salveze pe Ea din mainile zmeilor, nu s-a luptat cu ei si nu a pierdut vreo lupta. El nu a sarutat-o pe Ea ca sa se trezeasca din adancul somn si nici nu are de cutreierat munti, oceane, zai.

A inceput si la Ei, odata, nu demult. Cand universul a crosetat inca o pereche de suflete. 'El' din povestea mea este un om normal, nu este print, imparat sau zmeu.
El stie sa rada mult, uneori si singur; din amintiri si este gelos pe Tudor Chirila pentru ca Ea spune de prea multe ori ca este genial. Spune bancuri seci, cu morse si pasarici si-i plac caii cu doua picioare, cartofii si pizza. Inainte sa adoarma ii spune Ei sa il ia in brate, sa-l acopere, sa-l pupe si o intreaba daca il iubeste si daca e indragostita. Si replicile se repeta si invers. Au banca lor, intr-un parc, dar nu au mai stat acolo de ceva timp pentru ca mereu se gasea cineva care sa stea inaintea lor. Stie sa suporte multe crize; fite; mofturi. Lasa unele lucruri de la El, iar Ea nu este multumita nici atunci. Stie sa planga de nervi, dar la filme se ascunde. Stie sa ii dea sa bea ceai cu cana, dar nu stie cand sa se opreasca si exista posibilitatea (99%) sa il verse. Impreuna au spus ca se vor lasa de fumat, dar acest miracol nu s-a implinit pana in momentul de fata. Se crede Spiderman, iar in unele visuri arunca cu panza. Minte ca e extraterestru, iar Ei, chiar daca nu il crede, i-ar place sa fie asa. Ii place sa se uite la Ea cum doarme, iar Ei, ii place sa fie privita atunci. O tine mereu de mana si nu-i da drumul decat din greseala. Le place relatia lor si spun ca sunt cei mai draguti, iar el spune ca s-a schimbat decand este cu Ea, dar atunci cand este intrebat in ce sens spune ca nu stie. E sec si enervant uneori, dar se recompenseaza cu o doza de cuvinte/fapte dragute baute pe stomacul gol. O mai surprinde cateodata ca il priveste si o intreaba foarte senin 'Ce-i?'; dar nu-i nimic. Il iubeste doar.
Ii plac stelele. Sau ii plac decand a aflat ca si Ei ii plac. Sau dintotdeauna. Si stau si se uita la ele uneori, iar Ea viseaza ca una dintre ele e steaua lor. El are una albastra, putin cam stramba, desenata si pictata pe perete de Ea. Ii place gustul cafelei de la ora opt dimineata, bauta pe undeva, pe o terasa, cu Ea langa El si cu soarele care ii incalzeste, dar care si el inca mai casca de somn.
Inainte de print, zmeu, imparat, vampir, extraterestru, El este prieten. Prieten in sensul de amic. Isi pregateste mereu sabiile si este gata de atac pentru a o ajuta atunci cand este ceva. Desi sabiile nu ajuta, sfaturile valoreaza mai mult decat o lovitura de sabie.
De la El, Ea a invatat sa joace table, si e fercita de fiecare data cand castiga, iar el.. nu cred ca e!
Tot de la El, Ea a invatat sa spuna 'Te iubesc' mai des atunci cand o simte, desi a inceput prin 'Chestia aia, stii tu ce!'. Nu o spune des, dar El nu se supara.. intelege. Acum stie sa spuna in fata ceea ce simte si nu se ascunde, sau cel putin e pe cale sa invete si asta.

* Ea, alaturi de El, se poate simtii ca intr-o poveste. Si povestea nu are sfarsit, pentru ca sfarsitul nu il stiu inca;
Si pentru ca toate astea, trebuiau sa fie pe o foaie, alba cu scris albastru sau negru. De mana sau de tipar.