ne-ar fi plăcut al naibii de tare, ce-i drept. dar doar cu speranţa " poate că totuşi.. " , nu ajungem nicăieri. şi da, ceva timp posibil ca acea speranţă să fi fost totul pentru noi. mai dureros e când te trezeşti şi realizezi că era în zadar. că realitatea e alta, nicidecum cea care o vedeai tu în fiecare dimineaţă când te trezeai. important este să ai curajul să te opreşti, să pui punct atunci când vezi că totuşi nu e aşa cum credeai tu. iar eu exact asta am făcut, indiferent de cât de greu mi-a fost să renunţ şi cât de tare îmi pare rău.

dar vorba aia.. tot răul e spre bine .