ne-ar fi plăcut al naibii de tare, ce-i drept. dar doar cu speranţa " poate că totuşi.. " , nu ajungem nicăieri. şi da, ceva timp posibil ca acea speranţă să fi fost totul pentru noi. mai dureros e când te trezeşti şi realizezi că era în zadar. că realitatea e alta, nicidecum cea care o vedeai tu în fiecare dimineaţă când te trezeai. important este să ai curajul să te opreşti, să pui punct atunci când vezi că totuşi nu e aşa cum credeai tu. iar eu exact asta am făcut, indiferent de cât de greu mi-a fost să renunţ şi cât de tare îmi pare rău.
dar vorba aia.. tot răul e spre bine .
Sa ai puterea sa spui :stop!e deseori prea greu si ne complacem in situatie.
RăspundețiȘtergerezâno, dreptate ai!
RăspundețiȘtergereNu tine cont de anotimp asta.
RăspundețiȘtergeree un fel de sindrom de primavara.
RăspundețiȘtergeree un fel de toate se termina la un momentdat
RăspundețiȘtergeredar pot să şi reînceapă..
RăspundețiȘtergere