aşteptări cu gust de piersici sau apă plată.

"împreună suntem foarte dialectici, tu ştii că a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea?"

o aşteptare o poţi face să fie mai puţin neplăcută. noi am ales să ne jucăm avioanele, x şi 0, cine strânge în braţe mai tare pe cine şi de-a furatul săruturilor, în loc să stăm, să numărăm secundele şi să realizăm cât de mult timp a trecut de la ora stabilită. puteam să mergem în piaţă să ne cumpărăm un kilogram de piersici şi să ne batem cu sâmburii lor, dar ne-am procurat decât zâmbete de la magazinul de pe colţul sufletului şi parcă nu mai era nevoie de alte mirodenii.
ştiu că există şi genul acela de aşteptări lungi şi enervante ca drumul Timişoara-Constanţa care parcă nu se mai termină o dată. şi mai ştiu că în unele cazuri nu ai cum să îndulceşti o aşteptare, oricât de mult te-ai strădui.

"în orice caz, când suntem împreună, cântărim mai mult."