o lună imensă şi doi licurici .

tocmai am finalizat o zi productivă. productivă în materie de momente.
urcă-te în maşină, ai grijă să nu ratezi străduţa îngustă la care trebuie să faci dreapta, apoi mergi tot drept până vezi maşina lui. e întuneric şi e posibil să treci pe lângă ea. desigur că nu ai văzut-o. întoarce-te şi mai încearcă o dată. acolo era, undeva între copăcei şi tufe înalte, lângă un râu lipsit de peştişori. pe drum stabileşte cum vrei tu să fi, apoi fă absolut orice ca să fie exact aşa cum ţi-ai propus. nu sunt indiferentă şi las de la mine, mereu. astăzi în schimb am fost invers. tocmai pentru că vroiam să văd de câte este în stare el să facă pentru a obţine ce îsi doreşte. în schimbul indiferenţei pe care am oferit-o, am primit atenţie înzecit. apreciezi asta mult mai mult atunci când ştii că este vorba despre un leu încăpăţânat. cu mult mai încăpăţânat decât tine - dar doar câteodată.
nu mă are nici acum, dar astăzi a simţit asta mai tare, iar spre dimineaţă mi-a oferit doi licurici. nu, nu adevăraţi. licurici pentru undiţă.

nu m-am lăsat nici măcar sărutată - nu ştiu cât de dificil a fost pentru el, dar pentru mine ştiu că a fost.

concluzia momentelor:
nu am prins nici un peşte - dar am învăţat să arunc cu undiţa corect.
mi-e greu să nu fiu eu - dar uneori merită efortul.
îl vreau - mai mult decât probabil mă vrea el pe mine.