copilul si marea..

C: Esti?

M: Da, eu sunt tot timpul aici. Nu-mi auzi valurile?

C: Ba da, dar credeam ca dormi!

M: Eu nu dorm niciodata!

C: Dar ce faci?

M: Visez cu ochii deschisi la anotimpul caldurii, cand oamenii imi ofera dragostea pe care au acumulat-o in timpul anului si-mi trimit valurile sa se plimbe printre pietre si nisip.

C: Dar valurile? Parca sunt triste..

M: Sunt putine suflete care acum mai vin sa stea de vorba cu ele si sa le incalzeasca.

C: Le este frig?

M: Intinde mana. Simti? Sunt reci!

C: Dar si vara sunt la fel de reci…

M: Da, dar atunci se hranesc cu fericirea sufletelor care vin sa se bucure de ele si se infierbanta cu zambetele celor care le privesc. Atunci va e voua frig cand valsati impreuna.

C: Si eu valsez cu ele; si imi canta! Dar tu simti?

M: Da, eu simt prin ele.

C: Si acum ce simti?

M: Nu simt!

C: De ce?

M: Pentru ca mi-e frig.

C: Daca ma voi gandi la tine in fiecare zi, iti va mai fi frig?

M: Nu stiu!

C: Ma voi gandi oricum!

M: Inseamna ca ma iubesti!

C: La vara voi veni sa te incalzesc cu privirea. Ma astepti?

M: Mereu! 

C: Acopera-te cu cerul pana atunci si tine-ti ca perna o stea!

a fost Vama!

Da, a fost Vama. Si a fost o seara in care am plutit cu sufletul in diferite stari; unele specifice de Vama; stari profunde, calde, pure; care-ti raman in gand si suflet, de care-mi era dor. Am imbratisat tare fericirea, iar apoi ne-am prinso-n par, am visat si am iubit. Am fost noi si a fost special totul.

… iar acum mi-e dor rau de mare; dar pot s-o visez!

o bucatica din fericirea lor.

V-ati gandit vreodata ca noi suntem cantecul lor preferat pe care l-ar asculta in fiecare zi? Sau de care au nevoie sa-l asculte?

Ar vrea sa te inchida undeva, sa fi doar al lui pentru totdeauna. Vorbele tale sa le pastreze mereu in adierea de vant din fiecare dimineata; stralucirea din privirea ta sa fie ca o pata de lumina trandafirie ce lumineaza neincetat pe bolta cerului din sufletul lui in fiecare moment din zi sau din noapte. Ar vrea sa-ti fure chipul si sa-l puna pe un sertar dintr-un colt al universului lui ascuns, prafuit cu fluturi in stomac si sa nu ti-l mai inapoieze niciodata.

Cuvintele tale de dragoste, soptite cu foarte multa pasiune, sunt inregistrate in cutiuta gandului lui, carora le da drumul atunci cand are nevoie de ele pentru a-i mangaia sufletul, iar trupul tau peste al lui sa fie ca o patura de nisip fin ce-l incalzeste in zilele mai putin calde.

Buzele tale sa le lipeasca pentru eternitate de ale lui; atingerea ta sa ii amorteasca trupul de la varful capului pana la calcaie; saruturile tale misterioase si dulci sa fie precum o melodie de dragoste de care nu s-ar satura niciodata, cersind doar cu privirea mai multe versuri. Mangaierea trupului tau sa-i fie tigara de dimineata cu fum din petalele arse ale florilor din gandul lui si cafeaua cu zahar din stele sfaramate de dupa-masa. Si-ar dori ca respiratia ta calda pe chipul lui sa-i fie ca un parfum imbatator distilat in visare, iar imbratisarile tale insetate sa-i fie cana de apa de care are nevoie zi de zi.

Ar vrea sa vibreze mereu cand dintr-un suras ii schitezi rasuflul 'Te vreau!' , iar el sa arda la temperatura soarelui, atunci cand prima unda de vibratie ii ajunge in timpan. Liniile corpului tau sa fie asemenea unor acorduri de chitara pe care le-ar asculta neincetat, nesaturandu-se de ele.

Si nu in ultimul rand, refrenul: 'Te iubesc! ', sa-i fie soapta favorita, care-l face sa se topeasca si sa radieze in fiecare zi din fiecare anotimp al sufletului sau.

Si ei au nevoie de noi la fel de mult ca si noi de ei.. sau poate chiar mai mult!

*Post publicat pe blogul anterior, iar acum; rescris pentru aici.*

intrebari. (?)

Din ce se naste un sentiment? Cum se dezvolta si cum moare? Cat de albastru poate fi cerul? De ce nu ne place sa asteptam, dar de ce ne place sa ne lesam asteptati? Cata iubire poate incapea intr-un om? Cu ce se hraneste o stea si de ce este atat de greu de atins? De ce sunt oamenii falsi si poarta masti si le schimba in fiecare zi pana cand ajung ca nici ei sa nu mai stie care este fata lor adevarata? De ce suntem romantici incurabili? De ce bem cafea si fumam dimineata? De ce nu putem zambii mereu, dar de ce un zambet ne lumineaza fata? Cate stele suntem in stare sa numaram intr-o seara? De ce acordul unei chitari este special? De ce renuntam atunci cand simtim ca nu mai putem lupta? De ce luam decizii prea repede, fara sa ne gandim de doua ori la consecinte? De ce ne drogam cu zori de zi? De ce ne tinem de mana atunci cand trecem strada? De ce nu avem puterea de a face din noapte zi? Cum arata sufletul unei papadii, dar al nostru cum arata? De ce un exista un plural pentru luna? De ce visam colorat in dementa? De ce nu putem zbura? De ce sunt momente in care ne vine sa ne inchidem in casa si sa nu mai iesim trei zile? De ce ne pierdem in amintiri in toiul noptii? Cum arata frica? De ce cautam fericirea prin alte parti, in loc sa vedem ca este chiar in fata noastra? De ce inghitim fumul de ura din jurul nostru? Care fior ne inunda cel mai tare corpul? De ce bem doze de doi litri de iubire si mancam fericirea cu lingurita pana la ultima firmitura?

De ce exista atarea intrebari, dar doar la unele sunt si raspunsuri?

De ce ma opresc aici?