copilul si marea..

C: Esti?

M: Da, eu sunt tot timpul aici. Nu-mi auzi valurile?

C: Ba da, dar credeam ca dormi!

M: Eu nu dorm niciodata!

C: Dar ce faci?

M: Visez cu ochii deschisi la anotimpul caldurii, cand oamenii imi ofera dragostea pe care au acumulat-o in timpul anului si-mi trimit valurile sa se plimbe printre pietre si nisip.

C: Dar valurile? Parca sunt triste..

M: Sunt putine suflete care acum mai vin sa stea de vorba cu ele si sa le incalzeasca.

C: Le este frig?

M: Intinde mana. Simti? Sunt reci!

C: Dar si vara sunt la fel de reci…

M: Da, dar atunci se hranesc cu fericirea sufletelor care vin sa se bucure de ele si se infierbanta cu zambetele celor care le privesc. Atunci va e voua frig cand valsati impreuna.

C: Si eu valsez cu ele; si imi canta! Dar tu simti?

M: Da, eu simt prin ele.

C: Si acum ce simti?

M: Nu simt!

C: De ce?

M: Pentru ca mi-e frig.

C: Daca ma voi gandi la tine in fiecare zi, iti va mai fi frig?

M: Nu stiu!

C: Ma voi gandi oricum!

M: Inseamna ca ma iubesti!

C: La vara voi veni sa te incalzesc cu privirea. Ma astepti?

M: Mereu! 

C: Acopera-te cu cerul pana atunci si tine-ti ca perna o stea!