V-ati gandit vreodata ca noi suntem cantecul lor preferat pe care l-ar asculta in fiecare zi? Sau de care au nevoie sa-l asculte?
Ar vrea sa te inchida undeva, sa fi doar al lui pentru totdeauna. Vorbele tale sa le pastreze mereu in adierea de vant din fiecare dimineata; stralucirea din privirea ta sa fie ca o pata de lumina trandafirie ce lumineaza neincetat pe bolta cerului din sufletul lui in fiecare moment din zi sau din noapte. Ar vrea sa-ti fure chipul si sa-l puna pe un sertar dintr-un colt al universului lui ascuns, prafuit cu fluturi in stomac si sa nu ti-l mai inapoieze niciodata.
Cuvintele tale de dragoste, soptite cu foarte multa pasiune, sunt inregistrate in cutiuta gandului lui, carora le da drumul atunci cand are nevoie de ele pentru a-i mangaia sufletul, iar trupul tau peste al lui sa fie ca o patura de nisip fin ce-l incalzeste in zilele mai putin calde.
Buzele tale sa le lipeasca pentru eternitate de ale lui; atingerea ta sa ii amorteasca trupul de la varful capului pana la calcaie; saruturile tale misterioase si dulci sa fie precum o melodie de dragoste de care nu s-ar satura niciodata, cersind doar cu privirea mai multe versuri. Mangaierea trupului tau sa-i fie tigara de dimineata cu fum din petalele arse ale florilor din gandul lui si cafeaua cu zahar din stele sfaramate de dupa-masa. Si-ar dori ca respiratia ta calda pe chipul lui sa-i fie ca un parfum imbatator distilat in visare, iar imbratisarile tale insetate sa-i fie cana de apa de care are nevoie zi de zi.
Ar vrea sa vibreze mereu cand dintr-un suras ii schitezi rasuflul 'Te vreau!' , iar el sa arda la temperatura soarelui, atunci cand prima unda de vibratie ii ajunge in timpan. Liniile corpului tau sa fie asemenea unor acorduri de chitara pe care le-ar asculta neincetat, nesaturandu-se de ele.
Si nu in ultimul rand, refrenul: 'Te iubesc! ', sa-i fie soapta favorita, care-l face sa se topeasca si sa radieze in fiecare zi din fiecare anotimp al sufletului sau.
Si ei au nevoie de noi la fel de mult ca si noi de ei.. sau poate chiar mai mult!
*Post publicat pe blogul anterior, iar acum; rescris pentru aici.*
Eu cu speranţa asta trăiesc în fiecare zi... mă hrănesc cu iluzia că şi ei ne simt prezenţa ca fiind vitală...
RăspundețiȘtergere:-<
cu siguranta asa e; doar ca ei nu ne lasa sa vedem asta clar.
RăspundețiȘtergereDesigur, noi trebuie sa descoperim asta in fiecare zi. Si sa le captam atentia in fiecare zi mai mult. "Si baietii e oameni" :))
RăspundețiȘtergereCel mai frumos e cand cineva iti deschide ochii spre astfel de lucruri la care nici nu te-ai ostenit macar vreodata sa te gandesti. Incredibil.
RăspundețiȘtergere