am concluzionat că nu ne ajung secundele, minutele, zilele. niciodată. mai ales atunci când îți este bine. şi-ai fi în stare să faci orice doar ca să rămâi mereu acolo, în binele pe care l-ai construit bucăţică cu bucăţică, aşa cum ai ştiut tu mai bine.
nu-mi rămâne decât să-mi trăiesc secundele, minutele şi zilele, să profit de ele, să nu le risipesc şi să le împart cu acei oameni care într-adevăr merită. să învăț că fiecare "acum" e unic și că nu trebuie să-l las să-mi scape printre degete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu