cred că am avut una dintre cele mai ciudate şi în acelaşi timp grozave nopţi din ultima vreme. a început cu o conversaţie plus multă ciocolată de căpşuni şi s-a terminat pe la şase dimineaţa într-un context demn de filme romantice cu adolescenţi. nu ştiu cum te poate schimba un om, dar ştiu că o poate facem destul de tare şi evident. şi parcă ne place mai mult de noi aşa. i-am păstra o viaţă întreagă lângă noi cu condiţia să mai schimbe câte ceva din când în când.
nu cred că sunt dependentă de oameni (sau sunt?), dar îmi place să fiu înconjurată de ei. iar atunci când se dovedeşte că şi ei te vor în preajma lor la fel de mult cât îi vrei şi tu, ei bine.. abia atunci atingi apogeul.
nu cred că am cuvinte să descriu noaptea de ieri şi nici nu cred că aş vrea. important e ce am simţit, cât şi cum, iar pentru asta pot să fiu recunoscătoare că există atâtea şi atâtea stări prin care ne lăsăm purtaţi, care ne plac atât de mult şi pe care nu le înţelegem de cele mai multe ori. sunt recunoscătoate că am avut de-a lungul timpului şi am şi acum oameni care îmi provoacă astfel de senzaţii. oamenii ca ei ştiu că sunt speciali pentru mine tocmai pentru că fac posibil acest lucru.
m-am trezit la opt şi mi-am dorit să se repete cinci la nesfărşit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu