cred că am uitat că îmi doream să vină perioada asta cât mai repede. am uitat cât de mult am aşteptat-o. se pare că o tratez cu un minim de interes, de parcă abia aştept să treacă şi să ajung cât mai repede la un rezultat, oricare ar fi el.
de multe ori nu este important doar scopul pentru care facem anumite lucruri, ci şi drumul în sine pe care îl parcurgem. aşa le-am spus mereu oamenilor atunci când am crezut că era bine ca ei să ştie asta, dar se pare că în momentul de faţă eu am nevoie de ei ca să îmi reamintească cum stau lucrurile de fapt.
e amuzant cum uitasem pur şi simplu că dacă tu nu mişti un deget, nimic din jurul tău nu se va mişca. e nevoie doar de un imbold, că apoi lucrurile vin de la sine. şi e atât de simplu...
nu ştiu cum de reuşesc să nu fac nimic din ceea ce îmi propun şi din ceea ce ştiu că pot să fac. cred că te simţi mult prea comfortabil în anumite momente ca să îţi schimbi direcţia de mers în vreun alt sens atunci când simţi că nu e bine. şi alegi să mergi în continuare şi să vezi ce se întâmplă. doar că există şi vor exista mereu consecinţe pentru toate lucrurile pe care le facem sau nu. şi atunci când ne lovim de câte una, abia atunci vom începe să ne dezmeticim câte puţin. că aşa suntem noi oamenii, revenim la linia de plutire doar atunci când primim câte o palmă.
am uitat multe în ultimele zile. şi m-am uitat şi pe mine. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu