sunt o mulţime de lucruri pe care încă nu ştiu cum să mi le organizez mai bine. intru într-o perioadă aglomerată aş spune eu, stresantă ar spune altcineva, de care mi-e puţin teamă. mereu m-au speriat începuturile de drum pentru că niciodată nu am ştiu de ce anume să mă apuc mai întâi şi asupra cărui lucru trebuie să insist mai mult. şi apoi e incertitudinea. incertitudinea unui drum care pare lung, al căruia nu ştii care va fi rezultatul şi te sperie varianta unui eşec sau ţi-e teamă că poate e prea mult şi cedezi.
am învăţat anul care a trecut că atunci când îţi doreşti cu adevărat ceva, acel ceva devine posibil şi că e foarte important să crezi în ceea ce vrei, să nu te laşi prins într-un vârtej care te-ar putea trage în jos. oameni pesimişti şi care nu cred în noi vom găsi întotdeauna, chiar şi dintre cei apropiaţi, trebuie doar să ştii să îţi continui drumul chiar şi de unul singur dacă este nevoie. să ai curajul să crezi acolo unde ei nu cred, doar pentru simplul fapt că tu eşti tu.
preferăm să facem eforturi în momente în care cu ceva timp în urmă am fi renunţat, alegem să ne depăşim limitele în fiecare zi şi asta cred eu că este foarte important. găsim soluţii într-un final ca să reuşim să ajungem acolo unde acum un an ne imaginam doar câte o fracţiune de secundă, nu care cumva să ne simţim amăgiţi de propria persoană.
aşteptam perioada asta, oricât de greu îmi va fi să o duc până la capăt, pentru că ştiu că mă apropii cu paşi mărunţi de ceva ce îmi doresc şi că în măsura rezultelor mele va fi sau nu posibil. aşa că da. nimic nu trebuie să fie mai important decât visul pe care îl avem. trebuie să ne concentrăm doar asupra noastră şi a drumului care trebuie parcurs.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu