despre duminică.

am plecat de acasă cu gândul că va fi o zi frumoasă şi așa a și fost. pentru că pot să mă motivez şi singură. în general, noi oamenii ne putem motiva singuri. nu avem nevoie de cărți, citate, oameni pe care ne bazăm în diferite situații ori pe care îi admirăm sau fel și fel de alte puncte de sprijin; e de ajuns că ne avem pe noi.
suntem oamenii pe care nu îi luam în seamă chiar tot timpul, dar suntem cei de care avem nevoie şi cei pe care ar trebui să îi ascultăm cel mai des, pentru că doar noi ştim ce e mai bine pentru propria noastră persoană. tocmai de asta spun: învaţă-te! învaţă să te cunoşti, să te priveşti din afară şi să îţi analizezi fiecare detaliu. mai târziu, în diverse momente şi situaţii, s-ar putea sa îţi fie de folos, fără ca tu să îţi dai seama.

iar pentru că în lunga mea călătorie (sau nu prea), de duminică, m-am aşezat o oră într-o librărie şi am citit o carte de poeme, vă las şi vouă unul care mi-a plăcut mult şi care are legătură cu ce am vorbit mai sus:

stare de spirit II
 
eşti tristă, îngândurată, plânsă
ca un pian care-şi doreşte o vioară. 
tu, pasăre rănită, nu mai zăbovi pe pământ!
întinde aripile peste mări şi oceane,
peste necunoscutul din tine: dar zboară! 

(Traian T. Coşovei)