dragostea, ca un cântec.

Dragostea este un cântec. În fiecare clipă îşi scrie versurile, cu ajutorul nostru, pe foaia invizibilă a sufletului, iar notele şi le ţese cu ajutorul stiloului cu vise pe portativul fericirii şi a pasiunilor în doi.

La fiecare sărut şi îmbrăţişare îşi mai ţese câte-o notă, la fiecare şoaptă îşi mai scrie câte un vers, iar la fiecare privire câte un refren. Apoi, cântecul este fredonat cu ajutorul bătăilor inimii.

Valsăm pe ritmurile multor melodii din sufletul nostru.

nimeni nu te intelege mai bine decat tine.

Se spune ca in viata ai persoane apropiate langa tine pentru a te ajuta si pentru a-ti da sfaturi. Pentru a te intelege, sustine si pentru a te ghida spre mai bine. Pentru mine partea cu intelesul pica din start! Exclus! Incep sa cred ca nu este absolut deloc asa. Ei nu fac altceva decat sa incerce sa inteleaga. Apoi incearca sa te incurajeze sau sa se bucure alaturi de tine. Dar.. absolut niciodata nu vor stii exact ceea ce simti. Nu au cum.

Niciodata nu vor stii cat de mult ti-ai dorii sa te simti copil din nou; sa poti sa tipi, sa plangi cand iti vine, sa te joci cu papusile sau masinutele, sa faci prajituri din nisip si cat de mult astepti sa sune nemernicul ala de telefon. Cat de fericit esti cand revezi unele persoane importante din viata ta si cat de tare te doare cand nu mai sunt langa tine. Cat de mult iubesti o persoana si cate ai face pentru ea. Cat de dor iti este de unele momente si cat de multe ai face ca sa le traiesti din nou. Cat de tare te uimesc unele persoane care par ceea ce nu sunt si cat de neputincios esti din cauza rautatilor din jur. Cat de mult ai vrea sa opresti timpul in loc in unele momente sau sa il dai inapoi. Cat de mult vrei sa schimbi unele situatii si cat de tare ti-ar place sa traiesti in fericire mereu. Cat de mult ai vrea sa ajungi la stele, dar si cat de fericit esti ca una de acolo este a ta si ca straluceste pentru tine in fiecare seara.

Cat de entuziasmata esti cand primesti de la el prima floare si primul zambet. Cat de tare radiezi cand iti ofera primul sarut si prima mangaiere. Cat de protejata te simti atunci cand te ia in brate si cat de copil atunci cand te ia de mana. Cat de multumita esti atunci cand iti ofera primul cadou si cat de tare iti bate inima atunci cand auzi pentru prima data ” Te iubesc ” , cat de iubita te simti atunci cand iti spune ” Mi-e dor de tine ” si cat de sigura pe tine esti atunci cand sunteti doar voi doi.

Nimeni nu poate intelege complet cat de fericit sau trist esti! Nu inteleg nimic atunci cand zambesti, cand plangi, cand tipi si cand dai cu ce prinzi de pereti.

De multe ori nici noi nu suntem siguri pe noi, nu suntem in masura sa ne dam seama ce este mai bine de facut in diferite situatii si ce decizii ar trebui sa luam.

Atunci.. de ce spunem si auzim din ce in ce mai des: ” Da, te inteleg! ”, cand nici macar noi nu suntem in stare sa ne intelegem mereu?

Nimeni  nu ne intelege cu adevarat, iar daca este cineva care sa o faca uneori.. aceea suntem noi! Trist.

gând de duminică..

" Ne mişcăm atât de repede încât nu mai ştim ce facem. Ar trebui să ne oprim şi să aşteptăm ca sufletele noastre să ne ajungă din urmă. "

ANTI spitale!!

Sunt sigura ca nu exista persoana caruia sa-i placa spitalul. Locul acela sinistru, unde nimeni nu-ti este prieten, unde sunt multi oameni bolnavi; asistente sau doctori cu niste panze pe gura, imbracati in alb sau verde; injectii, perfuzii, bisturiuri, medicamente, aparate ciudate, scaune cu rotile; incaperi groaznice cu niste paturi in care nu-ti doresti sa dormi nici cinci minute.

Locul in care majoritatea oamenilor au o tristete in ochi pe care nu o pot ascunde orice ar face; ceea ce este la fel de trist. Persoane care luceraza in acest domeniu doar pentru bani( o parte din ei ), fara sa stie sa se poarte asa cum ar fi cazul. Asistente care tipa la pacienti si ii trateaza ca pe un nimeni, fara a se gandi ca ei nu au nevoie de asta, ci ca o vorba buna ii ajuta enorm psihic si ca ar trebui sa fie cele mai bune prietene ale lor in timpul in care bolnavii stau acolo. Femei care te analizeaza de sus pana jos si se intreaba ce mai cauti si tu acolo.

Dar.. cand te gandesti ca cineva cu siguranta se va bucura ca printre atata lume necunoscuta, mai vede si o persoana ‘de-a lui/ei’, merita sa faci efortul.

Acum cateva zile(doua sau trei) am fost pentru prima data intr-un spital(spre rusinea mea; sau nu). Si imi sustin ideea cu tarie: urasc spitalele!!!

Multa sanatate voua, si celor de langa voi; sa nu fiti nevoiti sa puneti piciorul printr-un asemenea loc.

copilul si marea..

C: Esti?

M: Da, eu sunt tot timpul aici. Nu-mi auzi valurile?

C: Ba da, dar credeam ca dormi!

M: Eu nu dorm niciodata!

C: Dar ce faci?

M: Visez cu ochii deschisi la anotimpul caldurii, cand oamenii imi ofera dragostea pe care au acumulat-o in timpul anului si-mi trimit valurile sa se plimbe printre pietre si nisip.

C: Dar valurile? Parca sunt triste..

M: Sunt putine suflete care acum mai vin sa stea de vorba cu ele si sa le incalzeasca.

C: Le este frig?

M: Intinde mana. Simti? Sunt reci!

C: Dar si vara sunt la fel de reci…

M: Da, dar atunci se hranesc cu fericirea sufletelor care vin sa se bucure de ele si se infierbanta cu zambetele celor care le privesc. Atunci va e voua frig cand valsati impreuna.

C: Si eu valsez cu ele; si imi canta! Dar tu simti?

M: Da, eu simt prin ele.

C: Si acum ce simti?

M: Nu simt!

C: De ce?

M: Pentru ca mi-e frig.

C: Daca ma voi gandi la tine in fiecare zi, iti va mai fi frig?

M: Nu stiu!

C: Ma voi gandi oricum!

M: Inseamna ca ma iubesti!

C: La vara voi veni sa te incalzesc cu privirea. Ma astepti?

M: Mereu! 

C: Acopera-te cu cerul pana atunci si tine-ti ca perna o stea!

a fost Vama!

Da, a fost Vama. Si a fost o seara in care am plutit cu sufletul in diferite stari; unele specifice de Vama; stari profunde, calde, pure; care-ti raman in gand si suflet, de care-mi era dor. Am imbratisat tare fericirea, iar apoi ne-am prinso-n par, am visat si am iubit. Am fost noi si a fost special totul.

… iar acum mi-e dor rau de mare; dar pot s-o visez!

o bucatica din fericirea lor.

V-ati gandit vreodata ca noi suntem cantecul lor preferat pe care l-ar asculta in fiecare zi? Sau de care au nevoie sa-l asculte?

Ar vrea sa te inchida undeva, sa fi doar al lui pentru totdeauna. Vorbele tale sa le pastreze mereu in adierea de vant din fiecare dimineata; stralucirea din privirea ta sa fie ca o pata de lumina trandafirie ce lumineaza neincetat pe bolta cerului din sufletul lui in fiecare moment din zi sau din noapte. Ar vrea sa-ti fure chipul si sa-l puna pe un sertar dintr-un colt al universului lui ascuns, prafuit cu fluturi in stomac si sa nu ti-l mai inapoieze niciodata.

Cuvintele tale de dragoste, soptite cu foarte multa pasiune, sunt inregistrate in cutiuta gandului lui, carora le da drumul atunci cand are nevoie de ele pentru a-i mangaia sufletul, iar trupul tau peste al lui sa fie ca o patura de nisip fin ce-l incalzeste in zilele mai putin calde.

Buzele tale sa le lipeasca pentru eternitate de ale lui; atingerea ta sa ii amorteasca trupul de la varful capului pana la calcaie; saruturile tale misterioase si dulci sa fie precum o melodie de dragoste de care nu s-ar satura niciodata, cersind doar cu privirea mai multe versuri. Mangaierea trupului tau sa-i fie tigara de dimineata cu fum din petalele arse ale florilor din gandul lui si cafeaua cu zahar din stele sfaramate de dupa-masa. Si-ar dori ca respiratia ta calda pe chipul lui sa-i fie ca un parfum imbatator distilat in visare, iar imbratisarile tale insetate sa-i fie cana de apa de care are nevoie zi de zi.

Ar vrea sa vibreze mereu cand dintr-un suras ii schitezi rasuflul 'Te vreau!' , iar el sa arda la temperatura soarelui, atunci cand prima unda de vibratie ii ajunge in timpan. Liniile corpului tau sa fie asemenea unor acorduri de chitara pe care le-ar asculta neincetat, nesaturandu-se de ele.

Si nu in ultimul rand, refrenul: 'Te iubesc! ', sa-i fie soapta favorita, care-l face sa se topeasca si sa radieze in fiecare zi din fiecare anotimp al sufletului sau.

Si ei au nevoie de noi la fel de mult ca si noi de ei.. sau poate chiar mai mult!

*Post publicat pe blogul anterior, iar acum; rescris pentru aici.*

intrebari. (?)

Din ce se naste un sentiment? Cum se dezvolta si cum moare? Cat de albastru poate fi cerul? De ce nu ne place sa asteptam, dar de ce ne place sa ne lesam asteptati? Cata iubire poate incapea intr-un om? Cu ce se hraneste o stea si de ce este atat de greu de atins? De ce sunt oamenii falsi si poarta masti si le schimba in fiecare zi pana cand ajung ca nici ei sa nu mai stie care este fata lor adevarata? De ce suntem romantici incurabili? De ce bem cafea si fumam dimineata? De ce nu putem zambii mereu, dar de ce un zambet ne lumineaza fata? Cate stele suntem in stare sa numaram intr-o seara? De ce acordul unei chitari este special? De ce renuntam atunci cand simtim ca nu mai putem lupta? De ce luam decizii prea repede, fara sa ne gandim de doua ori la consecinte? De ce ne drogam cu zori de zi? De ce ne tinem de mana atunci cand trecem strada? De ce nu avem puterea de a face din noapte zi? Cum arata sufletul unei papadii, dar al nostru cum arata? De ce un exista un plural pentru luna? De ce visam colorat in dementa? De ce nu putem zbura? De ce sunt momente in care ne vine sa ne inchidem in casa si sa nu mai iesim trei zile? De ce ne pierdem in amintiri in toiul noptii? Cum arata frica? De ce cautam fericirea prin alte parti, in loc sa vedem ca este chiar in fata noastra? De ce inghitim fumul de ura din jurul nostru? Care fior ne inunda cel mai tare corpul? De ce bem doze de doi litri de iubire si mancam fericirea cu lingurita pana la ultima firmitura?

De ce exista atarea intrebari, dar doar la unele sunt si raspunsuri?

De ce ma opresc aici?

Ea despre El.

El nu a venit in goana pe un cal alb cu o stea in frunte sa o salveze pe Ea din mainile zmeilor, nu s-a luptat cu ei si nu a pierdut vreo lupta. El nu a sarutat-o pe Ea ca sa se trezeasca din adancul somn si nici nu are de cutreierat munti, oceane, zai.

A inceput si la Ei, odata, nu demult. Cand universul a crosetat inca o pereche de suflete. 'El' din povestea mea este un om normal, nu este print, imparat sau zmeu.
El stie sa rada mult, uneori si singur; din amintiri si este gelos pe Tudor Chirila pentru ca Ea spune de prea multe ori ca este genial. Spune bancuri seci, cu morse si pasarici si-i plac caii cu doua picioare, cartofii si pizza. Inainte sa adoarma ii spune Ei sa il ia in brate, sa-l acopere, sa-l pupe si o intreaba daca il iubeste si daca e indragostita. Si replicile se repeta si invers. Au banca lor, intr-un parc, dar nu au mai stat acolo de ceva timp pentru ca mereu se gasea cineva care sa stea inaintea lor. Stie sa suporte multe crize; fite; mofturi. Lasa unele lucruri de la El, iar Ea nu este multumita nici atunci. Stie sa planga de nervi, dar la filme se ascunde. Stie sa ii dea sa bea ceai cu cana, dar nu stie cand sa se opreasca si exista posibilitatea (99%) sa il verse. Impreuna au spus ca se vor lasa de fumat, dar acest miracol nu s-a implinit pana in momentul de fata. Se crede Spiderman, iar in unele visuri arunca cu panza. Minte ca e extraterestru, iar Ei, chiar daca nu il crede, i-ar place sa fie asa. Ii place sa se uite la Ea cum doarme, iar Ei, ii place sa fie privita atunci. O tine mereu de mana si nu-i da drumul decat din greseala. Le place relatia lor si spun ca sunt cei mai draguti, iar el spune ca s-a schimbat decand este cu Ea, dar atunci cand este intrebat in ce sens spune ca nu stie. E sec si enervant uneori, dar se recompenseaza cu o doza de cuvinte/fapte dragute baute pe stomacul gol. O mai surprinde cateodata ca il priveste si o intreaba foarte senin 'Ce-i?'; dar nu-i nimic. Il iubeste doar.
Ii plac stelele. Sau ii plac decand a aflat ca si Ei ii plac. Sau dintotdeauna. Si stau si se uita la ele uneori, iar Ea viseaza ca una dintre ele e steaua lor. El are una albastra, putin cam stramba, desenata si pictata pe perete de Ea. Ii place gustul cafelei de la ora opt dimineata, bauta pe undeva, pe o terasa, cu Ea langa El si cu soarele care ii incalzeste, dar care si el inca mai casca de somn.
Inainte de print, zmeu, imparat, vampir, extraterestru, El este prieten. Prieten in sensul de amic. Isi pregateste mereu sabiile si este gata de atac pentru a o ajuta atunci cand este ceva. Desi sabiile nu ajuta, sfaturile valoreaza mai mult decat o lovitura de sabie.
De la El, Ea a invatat sa joace table, si e fercita de fiecare data cand castiga, iar el.. nu cred ca e!
Tot de la El, Ea a invatat sa spuna 'Te iubesc' mai des atunci cand o simte, desi a inceput prin 'Chestia aia, stii tu ce!'. Nu o spune des, dar El nu se supara.. intelege. Acum stie sa spuna in fata ceea ce simte si nu se ascunde, sau cel putin e pe cale sa invete si asta.

* Ea, alaturi de El, se poate simtii ca intr-o poveste. Si povestea nu are sfarsit, pentru ca sfarsitul nu il stiu inca;
Si pentru ca toate astea, trebuiau sa fie pe o foaie, alba cu scris albastru sau negru. De mana sau de tipar.

ca de inceput..

Pareri noi; vise noi, sau poate tot aceleasi, dar abia acum scoase la suprafata. Prieteni noi; an nou scolar; ganduri noi; amintiri noi; eu, care a ramas la fel, dar care s-a schimbat din anumite puncte de vedere; iubiri noi, care s-au construit la fel ca un castel de nisip pe malul marii. Sentimente noi, pe care nu le-am mai atins pana acum; fericiri mai profunde;

Deci.. blog nou.