puţin.

acum că vara este aici, îmi mai lipseşte doar marea şi încă un mic detaliu, dar le voi avea curând pe toate şi mai mult ca sigur voi fi fericită.

mâine, întâi iunie, a copiilor zi.

măcar mâine să fim într-adevăr copii, dacă în restul timpului încercăm să convingem lumea că suntem cât mai maturi. şi dacă tot ne lovim de lucruri problematice de-ale adulţilor în fiecare zi, mâine să ne lovim în genunchi jucând şotron sau sărind coarda.

ne-ar fi plăcut al naibii de tare, ce-i drept. dar doar cu speranţa " poate că totuşi.. " , nu ajungem nicăieri. şi da, ceva timp posibil ca acea speranţă să fi fost totul pentru noi. mai dureros e când te trezeşti şi realizezi că era în zadar. că realitatea e alta, nicidecum cea care o vedeai tu în fiecare dimineaţă când te trezeai. important este să ai curajul să te opreşti, să pui punct atunci când vezi că totuşi nu e aşa cum credeai tu. iar eu exact asta am făcut, indiferent de cât de greu mi-a fost să renunţ şi cât de tare îmi pare rău.

dar vorba aia.. tot răul e spre bine .

dureri în gât; sau dragoste.

dacă dragostea stă şi în gât, cred că o simt şi eu. de două zile abia înghit. am băut doar ceai fierbinte cu lămâie şi am mâncat pufuleţi. acum sigur se ţine strâns de una dintre amigdalele mele, ca să nu pice în stomac. dar cred că mai bine ar sta într-un colţ din stomacul meu. atunci nu-i simt decât fluturii şi pot să şi mănânc. în plus fluturi în stomac aş servii cu plăcere oricând .
şi poate nici măcar nu e dragoste. poate e de la apa rece de alaltăieri.

it's alright, you're in good hands

frig prin vene. o cafenea calduroasă şi masă lângă calorifer. trei scaune lângă mine; toate goale. a venit ciocolata caldă, acum stomacul meu va fi cald şi fericit. aştept să se facă ora 17. fumul ţigării mele se îmbină perfect cu fumul altor ţigări. jazz pe fundal şi gânduri cu tonele. gânduri şi amintiri cu tonele. linişte.
uneori îmi place să fiu singură. acum e unul dintre momentele în care îmi place să fiu singură la o masă. am nevoie de linişte, de mine şi de încurajări din partea mea, pentru mine.
paharul cu ciocolată e gol şi e aproape ora 17. las paharul şi plec mai departe, să ascult gălăgia străzilor şi a oamenilor. am profitat destul de linişte pe ziua de azi.

eric clapton old love

gata !!

nu vreau să mai aud de desen tehnic sau arhitectură câteva luni bune de acum încolo !

mult soare.

azi a fost mai primăvară decât ieri.

azi e primăvară

nu a mai fost aşa soare de câteva luni bune. seamănă cu o zi din aceea de început de primăvară, când plecăm îmbrăcaţi mai gros şi ne întoarcem cu geaca în mână, deşi de fapt mai trebuie să treacă ceva timp până atunci.
ştiu că e abia ianuarie, dar am putea să ne prefacem că e duminică şi e martie şi ne bem cafeaua pe balcon.

Ps: Lykke Li-Tonight

paişpe

Când spun că nu mi-e dor, uneori, mint. Şi nu obosesc deloc.

Vreau să recunosc, dar nu mă întreabă nimeni azi ; iar de mâine o să mint din nou.

azi, o cafea şi un om .

Mă bucur când îmi dau seama că încă mai există oameni de la care am ceva de învăţat. Mă bucur şi mai tare când observ că oamenii de la care aş putea să învăt câte ceva, sunt dispuşi să mă înveţe.
Azi am băut o cafea lângă un om care mi-a mai arătat câte ceva despre viaţă; sau despre mine, mai bine spus.

ps: Ingrid Michaelson - Turn To Stone

Asculta mai multe audio diverse

da!

uneori lumea vrea să ne convingă că răspunsul este nu ,când noi ştim că de fapt este da!

artificial.

Fireşte,

cerul nostru

va primi încă o porţie

de stele în seara asta;

strălucitoare, cu miros de univers.

vom presăra pe câţiva nori

firimituri de pâine

pentru păsările care ajung pe lângă ei

şi vor să ia o pauză de masă.

poate comandăm

chiar şi un pat special pentru lună

ca să nu îşi mai piardă nopţile.

Iar pentru mine, voi comanda

o rază de soare cu miros de ceai verde, care să-mi fie lanţ,

o pereche de nori în formă de îmbrăţisări gri ca cercei,

iar pentru inel, o bucăţică dintr-un curcubeu cu picături de ploaie.

să!

Caută-mă

să clipim împreună.

întâlneşte-mă

şi tot împreună

să gustăm dintr-o pară.

ia-mă de mână

şi hai să împărţim acea pară

apoi să clipim unul în ochiul celuilalt

până a doua zi dimineaţă

când răsare soarele,

apoi să ne uităm.

guaşă.

Vai nouă, iată-ne :

o mare fără cer deasupra !

(Dorin Tudoran)

misterul din grădină.

O margaretă din grădina mea îşi înşeală soţul trandafir alb. Am văzut-o eu în dimineaţa asta; în timp ce soţul ei nu era atent şi alunga câţiva gândaci de pe o frunză, petalele ei îşi trăgeau discret şi timid priviri cu petalele unui crin.

pentru ea! ea, cea cu 18 acum.

Post special pentru un om special.

Pentru că am încetat să mai numărăm zilele sau săptămânile, cel puţin parţial, dar oricum în curând vei fi aici. Deci împreuna. Toate amintirile cu tine le fac bucăţele şi le bag într-o halbă de bere rece sau într-un păhărel de plastic cu tequila şi puţină sare şi lămâie pe lângă păhărel sau poate o să le strecor intr-o felie de pizza, dar nu din accea, o pizza specială, cu iz de vară, cu iz de noi două împreună, apoi să le bem sau mâncăm amândouă, să ne intre în stomac şi să nu mai iasă de acolo câte zile or trece de acum încolo. Şi să-i dăm şi mării, vecina ta, să guste puţin, ca să nu ne uite nici ea.

Acum eşti majoră, mă voi ascunde în responsabilitatea ta, sub rochiţa colorată, dar atât timp căt îmi vei cumpăra chipsuri verzi, îmi vei citi poveşti ca să adorm, vei râde la orice banc îţi voi zice şi nu vei urla la mine şi-mi vei spune că sunt răzgâiată!

 

La mulţi ani ţie, la mulţi ani şi nouă; împreuna! Te iubesc! 

etern.

Decând nu ţi-ai mai îndulcit cafeaua cu miere, iar sufletul cu o aşchie dintr-un fragment de atingere? Sau genele cu un strop de vis?

Ai ales cafeaua tare, când putea ea să te facă fericit!

prin ochii mei..

Îmi spunea mai demult cineva drag mie, că dacă se uită atent în ochii mei vede marea sau cerul. Şi nu se putea hotarî care dintre cele două.
 
Aşa că vreau să am o cutiuţă care să nu aibă nici culoare şi nici formă; acolo vreau să-mi ascund ochii care-au stat cu trupul lor în nisip şi-au privit marea odată; şi s-o păstrez pentru mine şi s-o deschid doar atunci când îmi este foarte dor de ea, ca să nu-i agit valurile; şi să n-o mai vadă nimeni. Toţi să privească marea prin ochii mei.

daca as fi fost.. (leapsa)

Am primit si prima leapsa de pe blogul asta de la Flavia , care suna cam asa:



Daca as fi fost:



O luna, as fi fost: Iulie.

O zi a saptamanii, as fi fost: Vineri.

O parte a zilei, as fi fost: Dimineata devreme, la rasarit.

O directie, as fi fost: Inainte.

O planeta, as fi fost: Jupiter.

Un film, as fi fost: Love me if you dare.

Un lichid, as fi fost: Ceai cald.

O piatra, as fi fost: Perla.

Un tip de vreme, as fi fost: Vreme buna de plaja.

Un instrument muzical, as fi fost: Chitara.

O emotie, as fi fost: Fluturasi in stomac.

Un sunet, as fi fost: Sunetul valurilor marii.

Un element, as fi fost: Aerul.

Un cantec, as fi fost: John Mayer - I don't trust myself (momentan).

O carte, as fi fost: Lorelei - Ionel Teodoreanu (momentan).

Un oras, as fi fost: Constanta.

O aroma, as fi fost: Vanilie.

O culoare, as fi fost: Albastru.

Un material, as fi fost: Matase.

Un cuvant, as fi fost: " Iarta-ma! ".

O parte a corpului, as fi fost: Mana.

O expresie a corpului, as fi fost: Zambetul.

Un personaj din desene animate, as fi fost: Jasmine - prietena lui Aladdin.

O forma geometrica, as fi fost: Triunghiul.

Un numar, as fi fost: 7.

Un mijloc de transport, as fi fost: Trenul.

O haina, as fi fost: Rochie.



* Nu dau leapsa mai departe, mi-o pastrez mie.

dragostea, ca un cântec.

Dragostea este un cântec. În fiecare clipă îşi scrie versurile, cu ajutorul nostru, pe foaia invizibilă a sufletului, iar notele şi le ţese cu ajutorul stiloului cu vise pe portativul fericirii şi a pasiunilor în doi.

La fiecare sărut şi îmbrăţişare îşi mai ţese câte-o notă, la fiecare şoaptă îşi mai scrie câte un vers, iar la fiecare privire câte un refren. Apoi, cântecul este fredonat cu ajutorul bătăilor inimii.

Valsăm pe ritmurile multor melodii din sufletul nostru.

nimeni nu te intelege mai bine decat tine.

Se spune ca in viata ai persoane apropiate langa tine pentru a te ajuta si pentru a-ti da sfaturi. Pentru a te intelege, sustine si pentru a te ghida spre mai bine. Pentru mine partea cu intelesul pica din start! Exclus! Incep sa cred ca nu este absolut deloc asa. Ei nu fac altceva decat sa incerce sa inteleaga. Apoi incearca sa te incurajeze sau sa se bucure alaturi de tine. Dar.. absolut niciodata nu vor stii exact ceea ce simti. Nu au cum.

Niciodata nu vor stii cat de mult ti-ai dorii sa te simti copil din nou; sa poti sa tipi, sa plangi cand iti vine, sa te joci cu papusile sau masinutele, sa faci prajituri din nisip si cat de mult astepti sa sune nemernicul ala de telefon. Cat de fericit esti cand revezi unele persoane importante din viata ta si cat de tare te doare cand nu mai sunt langa tine. Cat de mult iubesti o persoana si cate ai face pentru ea. Cat de dor iti este de unele momente si cat de multe ai face ca sa le traiesti din nou. Cat de tare te uimesc unele persoane care par ceea ce nu sunt si cat de neputincios esti din cauza rautatilor din jur. Cat de mult ai vrea sa opresti timpul in loc in unele momente sau sa il dai inapoi. Cat de mult vrei sa schimbi unele situatii si cat de tare ti-ar place sa traiesti in fericire mereu. Cat de mult ai vrea sa ajungi la stele, dar si cat de fericit esti ca una de acolo este a ta si ca straluceste pentru tine in fiecare seara.

Cat de entuziasmata esti cand primesti de la el prima floare si primul zambet. Cat de tare radiezi cand iti ofera primul sarut si prima mangaiere. Cat de protejata te simti atunci cand te ia in brate si cat de copil atunci cand te ia de mana. Cat de multumita esti atunci cand iti ofera primul cadou si cat de tare iti bate inima atunci cand auzi pentru prima data ” Te iubesc ” , cat de iubita te simti atunci cand iti spune ” Mi-e dor de tine ” si cat de sigura pe tine esti atunci cand sunteti doar voi doi.

Nimeni nu poate intelege complet cat de fericit sau trist esti! Nu inteleg nimic atunci cand zambesti, cand plangi, cand tipi si cand dai cu ce prinzi de pereti.

De multe ori nici noi nu suntem siguri pe noi, nu suntem in masura sa ne dam seama ce este mai bine de facut in diferite situatii si ce decizii ar trebui sa luam.

Atunci.. de ce spunem si auzim din ce in ce mai des: ” Da, te inteleg! ”, cand nici macar noi nu suntem in stare sa ne intelegem mereu?

Nimeni  nu ne intelege cu adevarat, iar daca este cineva care sa o faca uneori.. aceea suntem noi! Trist.

gând de duminică..

" Ne mişcăm atât de repede încât nu mai ştim ce facem. Ar trebui să ne oprim şi să aşteptăm ca sufletele noastre să ne ajungă din urmă. "

ANTI spitale!!

Sunt sigura ca nu exista persoana caruia sa-i placa spitalul. Locul acela sinistru, unde nimeni nu-ti este prieten, unde sunt multi oameni bolnavi; asistente sau doctori cu niste panze pe gura, imbracati in alb sau verde; injectii, perfuzii, bisturiuri, medicamente, aparate ciudate, scaune cu rotile; incaperi groaznice cu niste paturi in care nu-ti doresti sa dormi nici cinci minute.

Locul in care majoritatea oamenilor au o tristete in ochi pe care nu o pot ascunde orice ar face; ceea ce este la fel de trist. Persoane care luceraza in acest domeniu doar pentru bani( o parte din ei ), fara sa stie sa se poarte asa cum ar fi cazul. Asistente care tipa la pacienti si ii trateaza ca pe un nimeni, fara a se gandi ca ei nu au nevoie de asta, ci ca o vorba buna ii ajuta enorm psihic si ca ar trebui sa fie cele mai bune prietene ale lor in timpul in care bolnavii stau acolo. Femei care te analizeaza de sus pana jos si se intreaba ce mai cauti si tu acolo.

Dar.. cand te gandesti ca cineva cu siguranta se va bucura ca printre atata lume necunoscuta, mai vede si o persoana ‘de-a lui/ei’, merita sa faci efortul.

Acum cateva zile(doua sau trei) am fost pentru prima data intr-un spital(spre rusinea mea; sau nu). Si imi sustin ideea cu tarie: urasc spitalele!!!

Multa sanatate voua, si celor de langa voi; sa nu fiti nevoiti sa puneti piciorul printr-un asemenea loc.